VRABIA

     Un suras nevinovat si senil ma duce cu gandul la vrabia aia urata si cenusie, rapanoasa. ma duce cu gandul la ea pt ca stiu ca inca nu a murit si ca tot canta in mintea mea chiar daca eu nu imi dau seama. O aud al dracu de tare :)) isi face prezenta cat mai simtita asteptand ca ploaia sa treaca peste ea, sa-i stearga uratenia capatata in urma zbuciumului prin care a tot trecut in ultimul timp. Mizeria crunta de prin ganduri o face sa fie atat de gri. Nici eu n-o plac prea tare insa stiu ca face parte din amaraciunea ce mereu o simt, ca o parte din ea sunt eu. I-au ramas neschimbati doar ochii, ochii, poarta sufletului ce o calauzeste catre infinit.