La astia nu-i roz!

 Am ajuns pe insula asta din mai multe motive, pt ca nu aveam viza de USA, pt ca nici buzunarele nu erau prea groase, pt ca si pt ca.... La primul gand am crezut ca aici umbla cainii cu covrigii in coada, pt ca si aici se vorbeste engleza. Bine, asta pana ce am realizat ca nici macar 50% din ce le iese pe gura nu se aseamana macar pe aproape cu engleza. Tara in care nationalismul se ia de mana cu rasismul  si se contopesc in xenofobie. Tara in care tot timpul cineva te urmareste si are ceva de zis, tara in care fumul drogurilor se simte in fiecare scara de bloc, locul in care oricand poti sa fii linsat. Dupa o luna de zile am ajuns sa nu ma mai mire nimic, le-am vazut aproape pe toate. Inafara faptului ca lumina soarelui rar o zaresti, raceala iti intra in oase oricum. Lucruri suprinzatoare pt inceput iti par multe, volanul pe partea cealalta a masinii arata faptul ca toti sunt pe dos, cred ca le place asta. In fiecare zi intalnesc masina cu "inghetata" pe strada mea, are o sonerie frumoasa pt a anunta clientii :), la fel si seara printre blocuri sau case, un tanar sufla cu putere intr-un fluierac :) asta pt a-si anunta prezenta la locul stabilit. Dupa toate astea asteapta-te ca odata iesit pe strada, cineva sa se lege de tine fara motiv. As avea multe de zis insa am sa le insirui pe rand mai apoi.