Cred că relațiile interumane le clădești în viața pe baza nevoilor tale, când acestea dispar, se sting și relațiile dintre prieteni. Apoi când unele greutăți te apasă, stai și te gândești că nu cumva, cândva aveai un așa zis prieten care te-a ajutat mai demult și că s-ar putea sa te ajute și acum când poate că n-ar trebui, apoi îl suni, de ce nu, să-ți rezolve problema pe care o ai, că doar e prietenul tau, asta doar când tu ai nevoie. Gandindu-ne dintr-o anumita perspectivă ai zice că este o logică normală așa, dar dacă ai mai auzit de a da un semn de viață, de a mai suna sa întrebi vreunul din oamenii ăștia de sănătate, pur și simplu, n-ai crede că poate cândva ți-ar fi fost mai la îndemână și mai de ajutor să-i contactezi când nevoile te apasă? Hai, ce sa mai, suntem prieteni doar când tu ai nevoie, accesibil la orice ora oricând lucrurile tale se blochează... eh, aș zice că nu, că prietenia poate să zică de data asta mai ho, mai subțire așa. Cheers!
