Versul de azi, gandul de ieri

Si-n aducerile aminte... catre cum e sa alergi prin noroaie si mocirla, indreptandu-te spre culmi, catre tinta vietii tale, catre tine omule si-n jumatea drumu-i presarând cea lasitate, ca privind spre inapoi dai de-a ta singuratate si ca vrei sa urci spre vârfuri, nu-ntelegi, puteri te lasa, tu cazând realizezi ca prin tulburea gândire si prin  ceata drumului, c-ai batut amar de timp, c-apogeu' nu-i p-aproape. Cotitura nu-i succesul, e degeaba drumului, cararuia finelui, catre adâncuri spre pieire, catre liniste-n pustiu, catre singur, catre tine, catre vântul, catre pietre, catre golul rasuflarii, ca te-ndeamna spre speranta ori regrete, spre mânia omeneasca sau te duce spre abateri, inapoia rândurului, ca-ti sopteste si nu-i cale, nu-i de-ntors, prea departare.